vineri, 13 februarie 2009

2 comentarii:

Robert spunea...

priveşti soarele şi-ţi închipui că tot fumul de lîngă tine sunt nori, visezi, zîmbeşti fără înţeles, te dizolvi în întunericul din spatele tău şi te laşi pradă tuturor razelor care te acoperă, preferi să respiri picături de apă şi să înţelegi lucrurile distorsionat, aşa cum le vezi prin pulberea de pietre preţioase care se aşează uşor pe masa unde-ţi odihneşti picioarele, apoi te trezeşti şi realizezi că totul în jur e alb şi lumina soarelui e mai puternică decît văzul tău

iulia spunea...

Meditaţia este paradisul viselor adevărate. Aici se întâlnesc visul, visătorul şi cel ce le observă...